|
[...]
DOAMNA – Buna
ziua! Nu stiu daca am nimerit bine... Scrie afara ca aici e camera
de garda. Am adus pe cineva accidentat. Accident de masina.
FEMEIA
ÎN ALB – Accident?
DOAMNA – Da.
Ce miroase asa în orasul asta?
FEMEIA
ÎN ALB – Vreti ajutor?
DOAMNA – Ciudata
întrebare, asta nu e un spital?
FEMEIA
ÎN ALB (catre Barbatul în alb) – Domnule asistent,
te rog sa aduci targa.
El ridica
ochii mirat.
FEMEIA
ÎN ALB (insista) – Domnule asistent!
BARBATUL
ÎN ALB (intra în rol)
– Imediat. Unde este?
FEMEIA
ÎN ALB – În holul mare. (Catre Doamna.) Nu prea avem
personal.
Barbatul
în alb revine cu targa.
FEMEIA
ÎN ALB (Doamnei) – Dumneavaastra cine sunteti?
DOAMNA (grabita)
- Afara. Accidentatul e afara.
În cadrul usii apar
Tânarul cu Prietenul, ducându-l
în brate pe ranit.
BARBATUL
ÎN ALB – Pe targa! Sa-l asezam aici. E bine, doamna doctor?
PRIETENUL –
N-are puls.
DOAMNA – Are.
(Barbatului.) Am impresia ca ne cunoastem.
FEMEIA
ÎN ALB – Nu cred sa ne mai fi vazut.
DOAMNA – La
dumnealui ma refer. Cred... seamana... Ba nu! Am fost colegi la scoala.
Stateai în banca a...
BARBATUL
ÎN ALB (o întrerupe) – Vi se pare, doamna, eu nu mi-am
facut studiile în tara.
FEMEIA
ÎN ALB – Cum?
DOAMNA – Poftim?
Dar...
BARBATUL
ÎN ALB – Am studiat în afara tarii.
FEMEIA
ÎN ALB – S-ar parea, doamna, ca v-ati înselat. Dumneavoastra
cine sunteti?
DOAMNA – Eu
nu contez.
PRIETENUL (intervine
si el) – Eu cu atât mai putin.
DOAMNA – V-am
gasit destul de greu în orasul asta pustiu. Ma si mir ca spitalul
functioneaza.
FEMEIA
ÎN ALB – Unitatea s-a desfiintat.
TÂNARUL (îngrijorat)
– Si el? E ranit. Ce facem cu el?
FEMEIA
ÎN ALB – Putem oferi primul ajutor, îl consult imediat. Nu pare
prea grav. (Prietenului.) Dumneata cine esti?
PRIETENUL –
Prietenul lui tâmpit si dus cu pluta (Se freaca
pe cap.) Ba, uita-te la mine si spune cine sunt. (Medicului.)
Nu spune. E grav.
FEMEIA
ÎN ALB – Are doar câteva contuzii. Astazi este Sf. Axente.
(Îl consulta.) Da, asa. Aha!
TÂNARUL –
Ce are?
FEMEIA
ÎN ALB – Sa vedem.
TÂNARUL –
Ce daca azi e Sf. Axente! Spuneti-mi mai bine ce are la cap. Cum e
piciorul, e fracturat?
FEMEIA
ÎN ALB – Cum s-a întâmplat?
TÂNARUL –
A traversat în fuga, ba nu, a traversat soseaua pe rotile, cu viteza
si a sarit în fata masinii. Am virat la timp, altfel...
FEMEIA
ÎN ALB – Dumneavoastra cum va simtiti?
TÂNARUL –
Eu? Nu despre mine e vorba.
FEMEIA
ÎN ALB – Sa va iau tensiunea.
TÂNARUL –
Mie?
FEMEIA
ÎN ALB – Lui, dumneavoatra si doamnei.
DOAMNA – Poate
trebuie analizata alcoolemia. Unde e postul de politie? Îi puteti
face si o ecografie, o radiografie? ... Pe frunte e plin de sânge.
BARBATUL
ÎN ALB – Si mai ce?
Doamna
îl priveste lung.
FEMEIA
ÎN ALB – Fruntea e bine vascularizata, din cauza asta sângereaza
foarte abundent. Are o plaga de mici dimensiuni. (Sterge
si igienizeaza rana.) N-are nevoie de copci.
TÂNARUL –
Vine politia sau anuntam noi? Cum se procedeaza?
Femeia
în alb, preocupata, verifica tensiunea ranitului
si apoi a celorlalti, dar nu raspunde.
PRIETENUL –
I-am spus sa doarma. N-a vrut. Eu am dormit câteva ore, el nu, a
tinut-o asa toata nopatea. A sarbatorit iesirea... aaa, adica
noi mâine dimineata mergem la lucru. Mi-e cald si transpir. De nervi
transpir.
TÂNARUL –
Nu are lezat nici un centru vital?
BARBATUL
ÎN ALB – E turta.
FEMEIA
ÎN ALB – Poftim?!
BARBATUL
ÎN ALB – Procentul de alcoolemie e ridicat.
FEMEIA
ÎN ALB – De altfel, se vede. (Victimei.) Cât ai baut?
Acum te ustura? Asa. Cât ai baut?
Acesta mormaie ininteligibil.
FEMEIA
ÎN ALB (barbatului) – Vrei, te rog, sa privesti pe
fereastra la cer? Poate trec.
BARBATUL
ÎN ALB – Nu se vad.
FEMEIA
ÎN ALB – Multumesc.
Mama
si fiul schimba o privire
FEMEIA
ÎN ALB (victimei) – Vorbeste.
DOAMNA – Nu
are leziuni interne?
FEMEIA
ÎN ALB – La palpare e bine. Îi fac ecografie.
DOAMNA – Si
radiografii?
FEMEIA
ÎN ALB – Nu este necesar.
Cel de pe targa
tuseste.
PRIETENUL (sare
fericit) – Tusesti, boule, dar de spus nu spui nimic. Cine-s
eu, ba, ai? Nu ma mai cunosti? Vorbeste.
Victima tuseste
din nou.
PRIETENUL –
Ma cunosti?
VICTIMA – Nu.
PRIETENUL (bucuros)
– Vorbeste. Înseamna ca are piciorul rupt. Adica voiam sa zic
ca... nu-i capul!...
VICTIMA – Aoleu,
piciorul!
FEMEIA
ÎN ALB (sec) – Nu are fracturi.
DOAMNA – Mi
s-a luat o piatra de pe inima!
TÂNARUL –
Si mie. Nu-s prea obisnuit sa calc oameni cu masina.
DOAMNA – Mai
degraba el ne-a „calcat” pe noi.
TÂNARUL (soptit)
– Totusi!
PRIETENUL –
Prostul asta era sa moara ca nu m-a ascultat, a baut toata noaptea.
Mai bea omul, dar... de! Nici asa!
FEMEIA
ÎN ALB – Cât anume? Ce a baut? Nu stiti?
PRIETENUL
(îndatoritor) – De toate a baut. Si de-aia, si de-aia.
N-a dormit ca avea prietenii acolo si i-am zis sa nu se duca, dar
el nu si nu, ca e om de mare viteza, avea role noi, ca sa-l vaza
aia dimineata tot asa pe roti, ca el tine la bautura si când
trageam de el înapoi, ca era si ceata cu broaste, el n-a vazut
masina si când a vazut-o s-a oprit si apoi s-a repezit asa, ca
tapul înainte, boul, ca vezi, doamne, el e iute si viteaz si n-am
mai putut sa-l tin locului si a sarit de nu ma mai cunoaste si
tuseste ca vita, uitati-va la el, tuseste ca sa tac. Dar eu nu
tac ca nu-s eu omul ala când e sa moara cineva, mama, mama, ca
si baiatu’ asta e tânar si e de vârsta noastra cu mama lui,
e tânar si el chiar daca are masina lui, dar poate nu-i a lui,
poate doar o conducea si nu-i de vina cu ce s-a întâmplat ca nu
el a baut toata noaptea si pe urma nu a dormit. (Cel de pe targa
tuseste foarte demonstrativ.) Te-ai înecat, ba? Ce ai?
Victima continua
sa tuseasca si-si freaca semnificativ degetele unul de altul.
PRIETENUL (tipa)
– Ce face? A paralizat?
Vicitma
îl apuca de camasa si-l trage spre el.
PRIETENUL (disperat)
– Ce-i ba, ce mai ai, nu-ti simti mâna?
Victima
îl plesneste.
|
