![]() |
|
||||||||||||
![]() |
|
|
|
|
|
||||||||
|
|
|
|
![]() |
![]() |
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|||||||||
|
|
![]() |
|
|||||||||||
![]() |
![]() |
|
|
||||||||||
Mai jos aveti prezentat un fragment din textul piesei. Pentru a obtine textul integral, vizitati pagina de contact a acestui site:
DESCRIERE Nemuritorii este o piesa unica în ,,palmaresul” de stiluri dramaturgice detinut de Olga Delia Mateescu. Mai mult, este o piesa care are un stil extrem de rar întâlnit în dramaturgia universala a momentului, si anume un science fiction pur, combinat cu accente de tragi-comedie. Foarte interesant este faptul ca acest SF are functia atât de fundal discret al actiunii, de context, cât si de pretext pentru imaginatia sciitoarei, care propune o lume aparent diferita de cea în care traim, dar perfect plauzibila ca evolutie, sau involutie, a acesteia. Piesa însumeaza doar trei personaje, Gya, sotul ei Dypi si tatal lui, Cipi. Totul în jurul lor este complet computerizat si programat pâna la ultimul detaliu. Cipi locuieste singur într-o casa nu doar ,,inteligenta”, dar de-a dreptul atotstiutoare, iar Gya si Dypi muncesc cu maxima eficienta în domeniul vânzarilor de diverse gadget-uri gen modelul pentru pescuit plantat sportiv, dotat cu aparat de mâncat, convertor genetic, etc. Comunicarea umana de tip familial se desfasoara numai prin sedinte electronice, prin pereti- ecrane. Computerul are abilitati infinite: poarta conversatii, anunta ora exacta, stabileste meniul ,,recomandat”, îl produce, si în general îndeplineste orice dorinta a ,,utilizatorului”. Pe lânga aceasta viata ,,optima”, oamenii mai au înca un ,,atu”: sunt nemuritori. De exemplu, un urs poate mânca oricând un om, dar nu-l poate omorâ. Pur si simplu omul devine urs etern, iar computerele se adapteaza. Oamenii traiesc sute de ani, dar îsi pierd memoria si nu mai stiu daca femeia de lânga ei le este sora sau sotie. Au bani, dar nu au ce face cu ei. Li se poate îndeplini orice dorinta, dar nu au dorinte. Într-un anumit sens se poate spune ca ,,Nemuritorii” este o piesa în care nu se întîmpla nimic. Personajele nu fac nimic altceva decât sa existe, pentru ca într-o lume perfecta nu îti mai ramâne nimic altceva de facut. Este o piesa mai mult decît moderna, care nu intentioneaza sa ,,tina pasul” cu nimic, ci provoaca cititorul sa tina pasul cu ea. inapoi la volumul Exercitiu pentru nemurire |
|
||||||||||||
![]() |
|
||||||||||||
|
|
|
||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||