Biografie Povestiri
Teatru Evenimente
Romane Contact

Nemuritorii


PERSONAJELE: (1F, 2B)

• Gya
• Dypi
• Cibi

Mai jos aveti prezentat un fragment din textul piesei. Pentru a obtine textul integral, vizitati pagina de contact a acestui site:

[...]

Gya si Cibi. Arata la fel de tineri ca la inceput. Indiferent in ce interior se petrece scena, un cer ciudat , ireal , trebuie sa se intrevada.

[...]

Cibi : Citesti?

Gya : Romane nu. Sunt prea lungi. Almanahuri. Da,din astea!

Cibi : Eu nu pierd niciun meci. Sunt foarte multumit.

Gya : Si eu. Stau in pat si ma gandesc la lucrui frumoase. Stii?! La tot ce este mai frumos! Nimic urat. Imi place sa ma gandesc.

Cibi : Eu nu ma gandesc la nimic. Am vrut sa te vad. Nu te-am vazut cam de multisor.

Gya : De aproape un an.

Cibi : Da. E plin de cirese, vad.

Gya : Mici.

Cibi : Mici?

Gya : Da. Alea pietroase sunt mici anul asta. Nu a plouat.

Cibi : A fost o primavara cu multe ploi.

Gya : Nu a plouat cand trebuia pentru floare..

Cibi : Ploua in contratimp cu fructul.

Gya : Cam asa. Sunt mici. Nu am ce face cu ele, nu le ia nimeni. Multe si mici.

Cibi : Pietroasele tale sunt mici, anul asta?

Gya : Daca nu ploua. Si…obosesc. Acum am treaba cu ciresele si fragii astia, pe urma insa, obosesc, nu mai am putere. Tu mai ai?

Cibi : Am. Pentru ce-mi trebuie, am. Ce am de facut : nimic. Nu ma doare nimic. Stii anul ala cand am dormit aici in camera verde? Unde nu-i soba?

Gya : Da. Acolo nu se poate incalzi cu nimic.

Cibi : Noaptea m-am sculat de frig, tremuram. Am mai pus ceva pe mine si dimineata am venit aici. Nu ma simteam bine. Am plecat la doctor si era infarct.

Gya : Infarct? Tu ai facut infarct?

Cibi : Atunci. Acum sunt sanatos.

Gya : Bravo. Mergi si tu pe 82. Pe 182…

Cibi : Suntem batrani.

Gya : Suntem. Nu-mi vine sa ma uit in oglinda, cred ca nici nu sunt pieptanata.

Cibi : Ba esti frumoasa.

Gya : Am fost.

Cibi : Esti. Da-ti cu mana prin par, asa…S-a asezat, nu trebuie sa te mai piepteni. Uite ce frumoasa esti!

Gya : Aha! Poate am fost. De fapt chiar am fost. S-a dus. Da…sunt cam mici.

Cibi : Ciresile.

Gya : Da.

Cibi : N-a plouat.

Gya : Da.

Cibi : N-a plouat cand a trebuit pentru floare.

Gya : Asa sunt unii ani.

Cibi : Si mama a trait mult.

Gya : Statea aici pe veranda si-mi curata ciresile de samburi.

Cibi : O tin minte.

Gya : Da.

Cibi : Ma cam lasa memoria, dar incolo sunt bine.

Gya : Cred ca n-a fost un barbat mai iubit ca tata socru. Ca Dypi.

Cibi : Tata , da. Si el a trait mult. El mai traieste, nu-i asa?

Gya : Da. El mult. Inca 116 ani…dupa ce s-a intamplat cu ursul.

Cibi : Da. Am vrut sa vad ce mai face sora mea cea frumoasa. Esti sora mea, nu-i asa? Sau…cine esti? Parca…nu-mi esti sora…Cine esti?

Gya : Ma lupt cu ciresile astea…mici. N-ai ce face cu ele.

Cibi : Daca nu ploua.

Gya : Da. Ti-e foame?

Cibi : Cam imi e.

Gya : Pun masa. Imi pun si mie dar nu mananc. Tu insa, sa faci bine sa termini tot ce ai in farfurie.

Cibi : Ma voi stradui, sa nu te supar.

Gya : Asa sa faci. Pentru ca eu ma gandesc numai la lucruri frumose, la cele mai frumoase. Intelegi? Nici nu-ti inchipui tu…

Cibi : Eu nu ma gandesc la nimic si mi-e bine. Am ce manca, unde sta, cu ce ma imbraca, dar am prea multi bani, ca-s sanatos…Cumpar cate ceva…si stau.

Gya : Alaltaieri l-am vazut pe Dypi.

Cibi : Si el a trait.

Gya : Da.

Cibi : Ce zice?

Gya : E frumos. Nu vrea cirese.

Cibi : Nu vrea sau nu poate scuipa samburii?

Gya : Nu stiu, eu ma gandesc doar la lucruri frumoase. Arata bine, tanar. Paros. Uneori ar trebui sa-mi fie frica de el, dar nu-mi este.

Cibi : E cel mai fericit dintre noi, cu banii pe care i-a castigat si-a prelungit viata, e protejat de casa aia automatica in care…se plimba acum linistit prin padure.

Gya : Nu te-ai dus.

Cibi : Nu.

Gya : Nici eu.

Cibi : Stiu. Nu poti sta acolo.

Gya : Trebuie sa vand ciresele.

Cibi : Da. Putea si el sa…

Gya : Fiecare cu ale lui.

Cibi : Eu am din nou in plus cateva milioane, ti le dau tie.

Gya : De ce?

Cibi : N-am ce face cu ei, cu banii,i-ai tu. Si da-ti cu mana prin par. Asa. Am ce-mi trebuie. Am si o prietena.

Gya : Ma uit in oglinda, te vad si pe tine, suntem fericiti.

Cibi : Da. Eu mi-am utilizat toate celulele stem.

Gya : Si eu. Si Dypi, dar a ramas … stii tu…

Cibi : Dypi are casa, nu pot sa-i mai spun ,,tata” de cand…Are casa.

Gya : Are. Dar sta mai mult in Padure.

Cibi : E viata lui , eu nu ma bag. Nu mai pot sa-i spun. Tac. Ei nu vor sa le spui nimic.

Gya : Eu chiar nu spun. Ma uit. Ma uit si tac.

Cibi : Tu nu esti sora mea.

Gya : Nu sunt.

Cibi : Pacat de ciresile astea.




DESCRIERE

Nemuritorii este o piesa unica în ,,palmaresul” de stiluri dramaturgice detinut de Olga Delia Mateescu. Mai mult, este o piesa care are un stil extrem de rar întâlnit în dramaturgia universala a momentului, si anume un science fiction pur, combinat cu accente de tragi-comedie. Foarte interesant este faptul ca acest SF are functia atât de fundal discret al actiunii, de context, cât si de pretext pentru imaginatia sciitoarei, care propune o lume aparent diferita de cea în care traim, dar perfect plauzibila ca evolutie, sau involutie, a acesteia.

Piesa însumeaza doar trei personaje, Gya, sotul ei Dypi si tatal lui, Cipi. Totul în jurul lor este complet computerizat si programat pâna la ultimul detaliu. Cipi locuieste singur într-o casa nu doar ,,inteligenta”, dar de-a dreptul atotstiutoare, iar Gya si Dypi muncesc cu maxima eficienta în domeniul vânzarilor de diverse gadget-uri gen modelul pentru pescuit plantat sportiv, dotat cu aparat de mâncat, convertor genetic, etc. Comunicarea umana de tip familial se desfasoara numai prin sedinte electronice, prin pereti- ecrane. Computerul are abilitati infinite: poarta conversatii, anunta ora exacta, stabileste meniul ,,recomandat”, îl produce, si în general îndeplineste orice dorinta a ,,utilizatorului”.

Pe lânga aceasta viata ,,optima”, oamenii mai au înca un ,,atu”: sunt nemuritori. De exemplu, un urs poate mânca oricând un om, dar nu-l poate omorâ. Pur si simplu omul devine urs etern, iar computerele se adapteaza. Oamenii traiesc sute de ani, dar îsi pierd memoria si nu mai stiu daca femeia de lânga ei le este sora sau sotie. Au bani, dar nu au ce face cu ei. Li se poate îndeplini orice dorinta, dar nu au dorinte. Într-un anumit sens se poate spune ca ,,Nemuritorii” este o piesa în care nu se întîmpla nimic. Personajele nu fac nimic altceva decât sa existe, pentru ca într-o lume perfecta nu îti mai ramâne nimic altceva de facut. Este o piesa mai mult decît moderna, care nu intentioneaza sa ,,tina pasul” cu nimic, ci provoaca cititorul sa tina pasul cu ea.

inapoi la volumul Exercitiu pentru nemurire