Biografie Povestiri
Teatru Evenimente
Romane Contact

Muri marchiza


PERSONAJELE: (4F, 2B)

• Ea
• Mama ei
• Ea 2
• Ea 3
• El- personaj imaginar
• Intrusul, banuit a fi SACALUL- fara identitate
• Regina Angliei- nu vorbeste decât la TV, daca este nevoie
• oameni la ei acasa, în fata micilor ecrane

Mai jos aveti prezentat un fragment din textul piesei. Pentru a obtine textul integral, vizitati pagina de contact a acestui site:

Spațiul de joc este populat cu televizoare, în fața cărora sunt fotolii și canapele de pe care, neclintiți, oameni - bărbați, copii, femei (albi, negri, galbeni) - privesc numai în ecran. Acolo mănâncă, dorm, în fața lui se spală, în general în acest spațiu își petrec cea mai mare parte a timpului.

În avanscenă, în fața unui asemenea aparat-zeu, este așezată într-un fotoliu Mama. Fiica ei, cu gesturi absente, așează în jurul unei mese scaune. Le privește, apoi le rearanjează. Este o femeie vulnerabilă, pe fața căreia se succed treceri bruște de la o stare la alta. Farmecul pe care-l degajă este sporit de rarele izbucniri afective care-o determină să se bâlbâie ușor, într-un stil foarte feminin, lungind muzical vocalele.

MAMA (privind ecranul) - Omul cu o sută de pașapoarte în valiză.

EA - Ce-ai spus?

MAMA (absorbită) - Nimic.

Cu gesturi mângâietoare, Ea desface o față de masă din dantelă veche. O așează cu gesturi moi, rămânând din când în când pe gânduri.

EA - Îți pun un tacâm?

MAMA - Nu vorbi cu mine.

EA - Trebuie.

MAMA - Uite-l!

EA - Pe cine?

MAMA (face un semn de chemare cu mâna de după spătarul fotoliului) - Acum, vino repede.

Fiica se apropie și privește ecranul televizorului.

MAMA - Bârlogul. Bârlogul lui Pedro Șacalul! Uite-l!

EA - Cine-i șacalul ăsta?

MAMA - Un personaj. (Cu o notă de triumf atoateștiutor.) Locuiește în tot estul. Un mare personaj. Un pericol. Nu suportă succesul altuia și lovește. Dur. (Ea se-ntoarce la îndeletnicirea de mai înainte.)

MAMA (cu voce ridicată, anunță) - A erupt.

EA - Poftim?

MAMA (cu același ton) - După două sute de ani a erupt!

EA - Cine, mamă?

MAMA - Nu te mișca. Stai, nu trece prin fața mea.

EA - Alergi prea repede de la un subiect la altul. Mă sperii

MAMA (agresiv absentă) - Ei, te sperii! Din ce direcție bate vântul astăzi?

EA - Nu știu. De ce mă-ntrebi?

MAMA - M-aș fi mirat să-mi dai tu o informație când ți-o cer. (Cu ochii pe ecran.) Dezastru! Formidabil! Phii! Săracii! (Către fiică, vorbindu-i ca unei retardate.) Norul! În ce parte a luat-o norul?

EA - Poftim? Care nor?

MAMA (uimită) - Poftim! Care nor. (explică.) Norul radioactiv. Unde se duce? Peste ei, sau peste noi?

EA - Nu mă interesează, pentru mine e totuna.

MAMA - Să nu crezi că asemenea cuvinte fac bucuria unei mame care s-a sacrifi... Vai de mine! Odios! O-di-os! Nimic nu mai este în siguranță astăzi. Atac bezmetic la Palatul Buckingham. Sst! taci! (Gest cu mâna de după fotoliu.) Stai acolo! S-a dus! Nu veni, că-mi faci umbră! (Bombăne.) Comunicarea! Asta e problema. Comunicarea între generații! Dumnezeu a făcut lumea, dar n-a înzestrat-o cu același grai! Dacă eu nu pot discuta cu tine, cum s-o facă atunci tutzi cu hutu?! Ai? Spune-mi tu mie, cum? Săracii. Că tu, în afară de contraziceri nu-mi comunici altceva, nu aflu despre tine ce faci, ce-ai de gând... stai... un câine dresat a descoperit 20 kilograme de drog... aha... dar, tu? Nimic. Nici o vorbă!

EA - Mănânci? Cu noi?

MAMA - Nu știu nici eu!

EA - Ce anume? (mama tace, ea insistă.) Ce nu știi?

MAMA (tresare) - Poftim? A, da. Dacă la facultatea de Drept după Solon vine Papinian sau Justinian. Tu ce zici?

EA - Nu știu!

MAMA (apăsat) - Asta-i, e o întrebare! Aș putea câștiga concursul. (Bate din palme.) Îmi scapă primul, mi-l amintesc eu, nu-i o problemă, dar am încurcat ordinea... vezi... cât de importantă e ordinea în viață? De-asta-ți spuneam: ordinea e problema secolului nostru. Dacă lumea s-a creat din haos, ordinea e cheia, ordinea închide și deschide ușile viitorului, ea se opune... ha... mi-am amintit statuile, degeaba spui... că-s dependentă de ăsta, ăla... ecran.

EA - N-am pronunțat vreodată asemenea cuvinte...

MAMA - Taci, că uit! Așa. (Se repede la telefon, enumerând.) Lycurg, Cicero, Solon, Papinian, Justinian... (Se oprește.) Sau invers... Justinian, Papinian?

EA - Ce contează? Dacă vrei să suni, fă-o!

MAMA (zâmbește delicat) - Nu-mi spui tu mie cum să acționez! (Se reașează.)

EA - Te bosumfli ca un copil răsfățat! Nu mi-ai răspuns, mănânci cu noi? (Așteaptă, privind-o.) De ce nu-mi vorbești?

MAMA - Justinian e primul! Asta, fetița mea, înseamnă cultură! Să te preocupe lupta cu uitarea este esența tinereții. Justinian, Papinian.

EA - Telefonează.

MAMA - N-are sens. Nu.

EA - De ce?

MAMA - Mi-e deajuns mie că știu. Nu-mi trebuie premiul lor






DESCRIERE

Ecrane, stiri, seriale, concursuri. Oameni tintuiti în fata televizoarelor, care comunica unul cu celalalt numai în timpul reclamelor. O viata plina, dar dinainte ,,mestecata” de altii. Iata ,,decorul” piesei Muri Marchiza, o piesa cât se poate de actuala si în acelasi timp foarte stranie, ale carei personaje reale sunt denumite simplu Ea si Mama ei. Ea este o femeie care s-a despartit de sotul sau, dar serbeaza anual divortul de acesta ca pe o aniversare ciudata, jucând pe rând rolurile ei si al lui în discutii specifice vietii de cuplu, iar Mama este tipul omului care a ajuns undeva la capatul drumului si a carui viata se transforma într-o totala imposibilitate de a relationa cu cei din jur din cauza obsesiei pentru televizor, pentru ultimele stiri sau pentru aflarea raspunsurilor corecte la diverse emisiuni-concurs. Piesa se desparte însa în doua planuri paralele, cel concret si cel imaginar, al visului, strict conditionat de acela concret.

În somnul Ei apare o suma de personaje ireale, cum ar fi El- sotul-, cu care Ea are în sfârsit o discutie pe care pâna atunci doar o mima singura, Ea 2 si Ea 3, care apar într-un moment de soc, apoi Intrusul, banuit a fi Pedro Sacalul, personaj îndelung comentat în buletinele de stiri, si, în cele din urma, Mama, dar într-o cu totul alta versiune decât cea reala, si anume aceea de ,,Bond-woman”, îmbracata în haine de piele neagra si detinând informatii ultra-secrete, asemenea unui spion de mare clasa. Ceea ce este foarte interesant este spargerea sablonului clasic în care dupa realitate urmeaza vis, apoi iarasi realitate, visul ramânând doar un episod pasager si, indiferent de gradul sau de inedit, totusi pe deplin explicabil. Muri Marchiza nu se supune acestei legi generale. Imaginarul nu se mai termina de fapt niciodata, ,,pacaleste” în numeroase rânduri, dar devine acel vis produs de o minte hiper-sensibila, din care ,,pacientul” nu se mai poate trezi. Asemenea manifestarilor schizofrenice, Ea 2 si Ea 3 nu mai dispar nici macar în planul asa-zis real, curgerea evenimentelor ajungând o notiune interpretabila, în care nu putem sti daca Mama a murit sau nu, daca Ea se sinucide, sau daca nu cumva Pedro Sacalul chiar a urcat dintr-un râu în casa celor doua. Fundamental, piesa pune doua probleme într-un anumit grad înrudite, probleme specifice epocii în care traim, în care succesul, senzationalul si profitul transforma individul din jucator în pion: informatie versus comunicare, si ,,a avea” versus ,,a fi”.

inapoi la volumul Statuia libertatii