 |
 |
||||||||||||
 |
 |
 |
 |
 |
|
||||||||
 |
 |
 |
 |
 |
|
||||||||
 |
 |
 |
 |
|
|||||||||
 |
 |
|
|||||||||||
 |
 |
 |
|
||||||||||
Mai jos aveti prezentat un fragment din textul piesei. Pentru a obtine textul integral, vizitati pagina de contact a acestui site:
DESCRIERE ,,Realitatea oricât ar fi de frumoasa, interesanta, atractiva sau respingatoare nu este niciodata atât de captivanta încât sa depaseasca urzeala basmului ". Una din cele mai inedite piese ale Olgai Delia Mateescu este basmul Jocul de-a umbra, o prelucrare dupa Miron si frumoasa fara corp a lui Eminescu, si este poate piesa cea mai de larg interes a autoarei, întrucât se adreseaza efectiv oricarei vârste, pastrând aura de poveste accesibila copiilor si suprapunându-i o dimensiune de un tragism tandru si de o frumusete asemanatoare unei icoane. Jocul de-a umbra este una din putinele piese nepublicate ale Olgai Delia Mateescu, fiind editata doar o varianta simplificata, pentru copii, în volumul Carte de povesti, în care co-autori sunt Gabriela Vrânceanu-Firea, Radu Preda si Lucia Verona. Miron al lui Eminescu este aici Tudor, fiul uneia dintre cele doua zâne ursitoare, si anume Iubirea. La nasterea lui Tudor sora ei, Uitarea, i-a harazit pruncului sa fie puternic, frumos, iubit, dar mama sa a vrut mai mult pentru baiatul ei, si, fara sa se gândeasca, si-a convins sora sa-i urseasca ,,sa caute în viata ce-i altceva, altfel, altcumva, ce-i nespus, ce-i desavârsit si nemaiîntâlnit”. În schimbul acestei dorinte, Iubirea trebui sa se întoarca printre zâne si sa-si paraseasca noul-nascut. Elementul negativ aici este Moroiul, stafia unui sfetnic de taina al împaratului, si anume Marele Protector, un om care pretuise în viata mai mult banii decât dragostea si care nici dupa moarte nu a putut sa renunte la putere. Împaratul, ca-n orice basm, avea o fiica pe care vroia s-o marite, iar proba de foc a fost ca eventualul ginere sa doboare la pamânt Marele Copac cu securea uriasa pe care o facuse Moroiul dintr-un munte de fier. Tudor izbuti prin dragostea insuflata de printesa si se porni nunta, numai ca la urechile mirelui ajunse un cântec despre o minune fara corp care se închina noaptea la un lac, iar ursita lui îl conduse la Fata fara umbra, o frumusete perfecta, dar rece si imateriala, care, îsi dadu seama, nu putea tine locul micii printese pe care o iubea. Soarta lui fusese însa deja pecetluita si Tudor se îneca împreuna cu printesa care venise în cautarea lui pe lacul de gheata pe care el îl vedea plin de nuferi. Structura piesei o urmeaza destul de fidel pe cea a povestii initiale, dar sunt cu adevarat remarcabile elementele dramatice inserate în universul fantastic, de exemplu imaginea din final al lui Tudor batrân, scufundându-se în gheata, suferinta printesei, dar si a Fetei fara umbra, care simte singuratatea inerenta perfectiunii, figura Moroiului ca întruchipare a aviditatii si invidiei sterpe, dar eterne, si, nu în ultimul rând, imaginea cu care se si încheie piesa, a nufarului pe care îl vazuse pâna atunci doar Tudor, la care plâng toti cei care-i iubeau pe cei doi, un nufar ,,urias, stingher, de-un alb carnos, nufarul mare, frumos si ciudat, floarea care nu trebuia nimanui”. Piesa trece astfel granitele unei simple povesti, devenind o tragedie feerica, perfect ancorata în prezentul unei lumi mânate de obsesia perfectiunii egocentrice, o lume care comite continuu pacatul fundamental de a nu mai aprecia nimic din ceea ce are si de a idealiza orice nu poseda. inapoi la volumul Jocul de-a umbra |
|
||||||||||||
 |
|
||||||||||||
 |
|
||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
