|
TABLOUL
I
Dan
încremenit de dusmanie se uita
la Nenea Nae care sta pe un scaun
si pare ca plânge fara lacrimi.
NENEA
NAE - Asculta, Corbule, când a murits...
DAN
- Nu stiu.
NENEA
NAE - Erai lânga ea.
DAN
- Eram.
NENEA
NAE - Nu stii când a murit bunica-tas
DAN
- Nu. Zicea ca te-asteapta. Tot ma-ntreba daca n-a venit Nae al
ei.
NENEA
NAE - Aha! Si zici ca nu stii si nici nu te doare, Corbule.
DAN
- Nu ma scoti din Corb de când te stiu, ma cheama Dan.
NENEA
NAE - Aha! Si zici ca nu stii si nu-ti pasa, nu-i asas
DAN
- Asa-i, si nu ma mai întreba.
NENEA
NAE (scoate un cutitas cu mâner rosu) - Ne-ntrecem la
aruncat!
DAN
- Nu-s bandit.
NENEA
NAE (uitându-se în ochii lui) - Esti barbat!
DAN
- N-am nici o pofta sa arunc cu cutitul în cineva.
Nenea
Nae râde, apoi arunca cutitul în usa; acesta ramâne
înfipt acolo. Nenea Nae se uita la Dan, apoi iese.
TABLOUL II
Bunica
vorbeste din sicriu ca si cum asa ar fi normal. Dan
îi raspunde cu aceeasi normalitate.
BUNICA
- Ai crescut lung si prost. De! Te-a deochiat Marfa Tarfa Tararam când
erai mic. În fiecare primavara te-am descântat si tot nu stii
ce vrei! Boceste! Ca-s neamul tau, ruda ta.
DAN
- Nu pot, bunico!
BUNICA
- Nu poti! Fluiera vânt si viata! Nu poti. Nu iese om din
tine daca nu înveti sa ierti. A venits De! Iarta-l.
DAN
(tace) - ...
BUNICA
- Toata viata l-ai sorbit din ochi si acum nu-l ierti pentru ca
nu esti ca el, pentru ca nu simte ca tine. Iarta-l si fii si tu
în rând cu lumea! Boceste, ca eu te-am crescut.
DAN
- Da, bunico. Sa bocim când trebuie. Sa avem bucurii când trebuie.
Numai când trebuie. Calcul exact pe zi: cât manânci, cât te bucuri,
cât zâmbesti, cât nu, sa fii bine vazut!
BUNICA
(furioasa coboara din sicriu) - Mi-e rusine cu tine, baiatule.
De, de. Uita-te mai putin la altii si strânge-te mai mult în chingi.
Uita-te la tine. N-ai iesit doctor, c-ai lasat facultatea. Ti-ai
gasit chipurile rost la moara. Face bine baiatul, mi-am zis. Face
bine, am zis mereu si când ai intrat la facultate si când ai plecat,
si când ai venit aici, si când ai întâlnit-o pe Magda! Asa, baiatule,
ti-am spus, faci bine! Care bines Ce e binele, îl stii tu sau eus
Toti îl pipaim câteodata, dar trebuie sa-l chemi, sa-l ademenesti,
sa stii sa-l primesti. Nu se cuvine sa nu stii ce vrei!
DAN
- Ba da! Ba da! Fiecare cu tristetea si bucuria lui, fiecare cu nevoile
lui. Îmi calculezi, bunico, zilele, viata cu mâna ta si esti un
om sigur. Sigur de ces Ai pus "rânduiala" în toates Care
toates
BUNICA
- Rânduielile-s bune mai ales pentru cei care le-nteleg.
DAN
- Uite ca nu poti sa mori! Ziceai ca nu poti nici sa traiesti,
nici sa mori! N-ai putut nici una, nici alta. Nici eu nu pot sa-mi
ridic stupid botul spre un soare nou. Calculat de voi, atât si atât.
Calculat la facultate, de aici pân-aici. E mai bine sa nu stii ce
vrei. Nu-ti places
BUNICA
- Nu ma face de rusine, mai baiatule. Am tot dreptul sa te spal
de nevoi ca esti de-al meu, nu te las sa-ti fluieri tu viata si
sa nu te-alegi cu nimic!
DAN
- Lasa-ma, bunico, cum m-au lasat toti. Lasa-ma sa ma balacesc
unde-mi place mie, n-ai dreptul sa ma speli, sa te amesteci în viata
mea. Asta-i culmea! Ma plângi tu pe mine! N-ai dreptul, auzis
BUNICA
- Nu-i rusine sa ai ce trebuie si sa fii ce trebuie. Si nu-i rusine
sa bocesti pe-al tau si sa te bucuri cu ai tai. Nu vreau sa apuna
soarele si sa ma prinda cu obrazul gros.
DAN
- N-are nimeni dreptul sa se-amestece în viata mea!
BUNICA
- Mai, baiete, prost si netot ce esti! Halal de tine ca nu stii
cine te iubeste! De-aia nu ierti si nu poti sa plângi. Hai, hai,
c-avem destula treaba pâna s-ascunde ala dupa deal si-om cauta
sa-i dam de capat firului aluia încâlcit ce-l numesti tu viata.
Hai, gata, baiete, fii barbat si ajuta-ma sa vad ca sa ma pot
linisti. Nu te las eu acum ca esti de-al meu, si-n tot neamul nostru
nu si-a schimbat nimeni fata dupa împrejurari.
DAN
- Esti bolnava de munca, bunico, nu te-ai odihni niciodata. Lasa-ma
si vezi-ti de ale matale.
BUNICA
- Bolnava! De! Ti-o veni si tie vremea sa fii bolnav de viata,
baiete! Ti-o veni! Ia spune, ce-i cu Magda aia mititica si tacutas
Unde-a plecats Ai cautat-os Eis
DAN
- Te rog, lasa-ma!
BUNICA
- Îmi pare rau, ca-i fata de caracter. S-ar putea chiar din cauza
asta sa fi plecat.
DAN
- Asa spunea si nenea Nae.
BUNICA
- Sau i-ai fi spus tu vreo vorbas
DAN
- Cine, bunicos
BUNICA
- Tu, Dane, i-ai spus ceva si...
DAN
- Ce vorbas
BUNICA
- Vreo vorba de-aia de-a voastra, mare, grea, barbateasca... Pai
când îi arunca un barbat o vorba de-asta adânca, adânca si
fudula... o viata n-o mai uita!
DAN
- D-aia-mi place mie, bunico, sa ma judeci. O vorba... si-mi iese
un fir carunt. Vivant piedici, veniti cât mai multe sa nu ruginiti
prea repede. Judeca-ma, bunico! Ca doar n-am murit.
BUNICA
- Stiu eus De! Vreau sa fiu sigura!
|
