Biografie Povestiri
Teatru Evenimente
Romane Contact

Ghimpele


PERSONAJELE: (2F, 2B, 1c)

• Bunica
• Maria-Magda
• Fiul
• Tatal
• Copilul

Mai jos aveti prezentat un fragment din textul piesei. Pentru a obtine textul integral, vizitati pagina de contact a acestui site:

TABLOUL I

Dan încremenit de dusmanie se uita la Nenea Nae care sta pe un scaun si pare ca plânge fara lacrimi.

NENEA NAE - Asculta, Corbule, când a murits...

DAN - Nu stiu.

NENEA NAE - Erai lânga ea.

DAN - Eram.

NENEA NAE - Nu stii când a murit bunica-tas

DAN - Nu. Zicea ca te-asteapta. Tot ma-ntreba daca n-a venit Nae al ei.

NENEA NAE - Aha! Si zici ca nu stii si nici nu te doare, Corbule.

DAN - Nu ma scoti din Corb de când te stiu, ma cheama Dan.

NENEA NAE - Aha! Si zici ca nu stii si nu-ti pasa, nu-i asas

DAN - Asa-i, si nu ma mai întreba.

NENEA NAE (scoate un cutitas cu mâner rosu) - Ne-ntrecem la aruncat!

DAN - Nu-s bandit.

NENEA NAE (uitându-se în ochii lui) - Esti barbat!

DAN - N-am nici o pofta sa arunc cu cutitul în cineva.

Nenea Nae râde, apoi arunca cutitul în usa; acesta ramâne înfipt acolo. Nenea Nae se uita la Dan, apoi iese.

TABLOUL II

Bunica vorbeste din sicriu ca si cum asa ar fi normal. Dan îi raspunde cu aceeasi normalitate.

BUNICA - Ai crescut lung si prost. De! Te-a deochiat Marfa Tarfa Tararam când erai mic. În fiecare primavara te-am descântat si tot nu stii ce vrei! Boceste! Ca-s neamul tau, ruda ta.

DAN - Nu pot, bunico!

BUNICA - Nu poti! Fluiera vânt si viata! Nu poti. Nu iese om din tine daca nu înveti sa ierti. A venits De! Iarta-l.

DAN (tace) - ...

BUNICA - Toata viata l-ai sorbit din ochi si acum nu-l ierti pentru ca nu esti ca el, pentru ca nu simte ca tine. Iarta-l si fii si tu în rând cu lumea! Boceste, ca eu te-am crescut.

DAN - Da, bunico. Sa bocim când trebuie. Sa avem bucurii când trebuie. Numai când trebuie. Calcul exact pe zi: cât manânci, cât te bucuri, cât zâmbesti, cât nu, sa fii bine vazut!

BUNICA (furioasa coboara din sicriu) - Mi-e rusine cu tine, baiatule. De, de. Uita-te mai putin la altii si strânge-te mai mult în chingi. Uita-te la tine. N-ai iesit doctor, c-ai lasat facultatea. Ti-ai gasit chipurile rost la moara. Face bine baiatul, mi-am zis. Face bine, am zis mereu si când ai intrat la facultate si când ai plecat, si când ai venit aici, si când ai întâlnit-o pe Magda! Asa, baiatule, ti-am spus, faci bine! Care bines Ce e binele, îl stii tu sau eus Toti îl pipaim câteodata, dar trebuie sa-l chemi, sa-l ademenesti, sa stii sa-l primesti. Nu se cuvine sa nu stii ce vrei!

DAN - Ba da! Ba da! Fiecare cu tristetea si bucuria lui, fiecare cu nevoile lui. Îmi calculezi, bunico, zilele, viata cu mâna ta si esti un om sigur. Sigur de ces Ai pus "rânduiala" în toates Care toates

BUNICA - Rânduielile-s bune mai ales pentru cei care le-nteleg.

DAN - Uite ca nu poti sa mori! Ziceai ca nu poti nici sa traiesti, nici sa mori! N-ai putut nici una, nici alta. Nici eu nu pot sa-mi ridic stupid botul spre un soare nou. Calculat de voi, atât si atât. Calculat la facultate, de aici pân-aici. E mai bine sa nu stii ce vrei. Nu-ti places

BUNICA - Nu ma face de rusine, mai baiatule. Am tot dreptul sa te spal de nevoi ca esti de-al meu, nu te las sa-ti fluieri tu viata si sa nu te-alegi cu nimic!

DAN - Lasa-ma, bunico, cum m-au lasat toti. Lasa-ma sa ma balacesc unde-mi place mie, n-ai dreptul sa ma speli, sa te amesteci în viata mea. Asta-i culmea! Ma plângi tu pe mine! N-ai dreptul, auzis

BUNICA - Nu-i rusine sa ai ce trebuie si sa fii ce trebuie. Si nu-i rusine sa bocesti pe-al tau si sa te bucuri cu ai tai. Nu vreau sa apuna soarele si sa ma prinda cu obrazul gros.

DAN - N-are nimeni dreptul sa se-amestece în viata mea!

BUNICA - Mai, baiete, prost si netot ce esti! Halal de tine ca nu stii cine te iubeste! De-aia nu ierti si nu poti sa plângi. Hai, hai, c-avem destula treaba pâna s-ascunde ala dupa deal si-om cauta sa-i dam de capat firului aluia încâlcit ce-l numesti tu viata. Hai, gata, baiete, fii barbat si ajuta-ma sa vad ca sa ma pot linisti. Nu te las eu acum ca esti de-al meu, si-n tot neamul nostru nu si-a schimbat nimeni fata dupa împrejurari.

DAN - Esti bolnava de munca, bunico, nu te-ai odihni niciodata. Lasa-ma si vezi-ti de ale matale.

BUNICA - Bolnava! De! Ti-o veni si tie vremea sa fii bolnav de viata, baiete! Ti-o veni! Ia spune, ce-i cu Magda aia mititica si tacutas Unde-a plecats Ai cautat-os Eis

DAN - Te rog, lasa-ma!

BUNICA - Îmi pare rau, ca-i fata de caracter. S-ar putea chiar din cauza asta sa fi plecat.

DAN - Asa spunea si nenea Nae.

BUNICA - Sau i-ai fi spus tu vreo vorbas

DAN - Cine, bunicos

BUNICA - Tu, Dane, i-ai spus ceva si...

DAN - Ce vorbas

BUNICA - Vreo vorba de-aia de-a voastra, mare, grea, barbateasca... Pai când îi arunca un barbat o vorba de-asta adânca, adânca si fudula... o viata n-o mai uita!

DAN - D-aia-mi place mie, bunico, sa ma judeci. O vorba... si-mi iese un fir carunt. Vivant piedici, veniti cât mai multe sa nu ruginiti prea repede. Judeca-ma, bunico! Ca doar n-am murit.

BUNICA - Stiu eus De! Vreau sa fiu sigura!



DESCRIERE

Prima piesa din dramaturgia Olgai Delia Mateescu. O înmormântare a unei bunici care tocmai a murit, dar care mai are înca multe de facut înainte de a-si parasi rosturile lumesti, un tata care apare dupa o perioada de absenta si îi propune fiului sa se-ntreaca la aruncat cutite unul în celalalt, un fiu macinat de o vina nestiuta si o relatie din trecut care, desi demult încheiata, ascunde aspecte pe cât de pezente, pe atât de însemnate. Acestea sunt premisele piesei Ghimpele, piesa care vorbeste despre greseli, despre iubire, despre un dar care aduce mântuire si despre finaluri ramase deschise.

Totul în aceasta piesa pare un sfârsit insurmontabil, bunica este deja moarta, fiul a savârsit deja fapta pentru care el însusi nu se poate ierta, tatal nu mai face de foarte mult timp parte din viata fiului, iar relatia cu o femeie pe care a iubit-o si care l-a iubit s-a terminat definitiv. Totusi, fiecare dintre acestea da nastere unei drum la capatul caruia fiul se tranforma dintr-un om consumat, fara viitor, ,,ghimpe” în coasta lumii în care traieste, într-un barbat caruia i se asterne dinainte o alta lume în care el este absolut necesar. Personajele sunt oameni simpli, parti constitutive ale unei familii pe cale de a se stinge- Bunica, Fiul, Tatal- , dar carora li se ofera un cadou neasteptat, învingând astfel tarele unui trecut întunecat- un miracol rar, si anume o a doua sansa la un viitor luminos.

Piesa descrie o lume o lume aparent rudimentara, cu oameni care nu-si pot controla emotiile sau impulsurile deseori violente, dar si cu oameni care poarta în ei o întelepciune pe cale de disparitie: aceea pur intuitiva, lipsita de criterii de ordin intelectual, de a recunoaste si de a accepta cu modestie demna si fara contrafaceri dibace locul fiecaruia într-un ansamblu pe care îl serveste- ,,Neamul nostru, fiule, a murit în haina lui”. Piesa Ghimpele jongleaza abil cu planurile reale si ireale, conducându-le spre proportiile unei tragedii care lasa asupra cititorului o impresie puternica si care este presarata continuu cu replici si sensuri remarcabile. ,, Sa descâlcesti ghemul înainte de a te apuca de cusut! Croitor mai prost ca omul nu s-a vazut pe pamânt. Întâi taie, si pe urma masoara.”

inapoi la volumul Urme