|
[...]
Īn urma incantatiei
au loc parca usoare scurt-circuitari. Gazda pare ca se dematerializeaza
devenind luminiscenta. E aceeasi femeie de treaba, dar cu o silueta
luminoasa. Comportamentul, desigur, e schimbat. Obiectele devin ireale,
transparente.
Cerul se
īnnegureaza a furtuna. Prin transparenta peretilor, Individa se
scoala, totodata ramānānd si lānga
fetita adormita. Se poate folosi un manechin. Iese din casa
contrariata.
INDIVIDA
- Cāt de repede s-a īnnorat cerul! Parca-i o eclipsa, as vrea sa...
(īncremeneste cu ochii la silueta luminoasa, se bālbāie)...
cine, ci... cine esti, pa... parca te-as cunoaste..., dar nu se
poate sa fii tu... sa fiti dumneavoastra. Ce-i astas Se aud cocosii!
Cānta īn amiaza mare... Ce-i cu tine, de ce arati astfels Mi-e
frig! Parca visez.
Fantoma de
la Coventry, jenata, se hotaraste sa
se poarte conform noii identitati.
FANTOMA
- Fii gata sa m-asculti si vei fi gata apoi sa-ntelegi.
INDIVIDA
- De ces Sa... Cine estis De ce... de ce se-ntāmpla toate asteas
FANTOMA
- Eu sunt fantoma de la Coventry. Pregateste-te sa m-asculti.
INDIVIDA
- Fantomas De undes De la Coven...s!
FANTOMA
- Coventry, Anglia.
INDIVIDA
(perplexa) - Anglias Ce cauta Anglia īn situatia astas
FANTOMA
- Orice petic de pamānt are eternitatea lui. Vecia īnsa nu-i pentru
urechi de carne si de sānge, spunea Shakespeare. Asculta-mi putinul
pe care ti-l pot spune.
INDIVIDA
- O, Doamne!
FANTOMA
(se desfasoara cu placere evidenta) - Scārnava, rusinoasa
dihanie, darul diavolesc al invidiei atrage gunoiul omenesc ca un magnet.
Pe scurt: dormeam īn firea unei femei de treaba, de chinul meu de
veacuri uitasem, dar tiptil...
INDIVIDA
- Scuza-ma, deabia te pot īntelege. Mi-este si frica (cu ochii
la luminozitatea fantomei)... putin frica, te scuturi, vorbesti
reverberat, cu expresii poetice si nu-s obisnuita sa... percep...,
sa īnteleg..., am o stare de confuzie si...
FANTOMA
(direct) - Fir-ar sa fie! Linisteste-te! Ori de cāte ori ma
arat asa cum sunt, cei mai destepti oameni se prostesc.
INDIVIDA
- Scuza-ma, n-am vrut sa te jignesc.
FANTOMA
- Voi reduce amperajul magnetic si poate ma vei suporta mai usor.
INDIVIDA
(rugator) - Nu poti lua īnfatisarea dinaintes Ma obisnuisem
cu ea, eram prietene.
FANTOMA
- Dupa descāntec, o vreme arat altfel: cum ma vezi. Am energie īn
exces. Oricum, nu te-am atras īn locuri singuratice, nu m-am īnvaluit
īn ceata, multumeste-te cu atāt!
INDIVIDA
- Nu stiam ca... voi..., fantomele va reglati efectele cum vreti,
dupa dorinta.
FANTOMA
(cu parapon) - Macar atāt, pentru ca, dealtfel, multe nu putem
schimba! Unde pui ca provocam si frica!
INDIVIDA
- Asa-i. Frica si frig.
FANTOMA
(rāde) - Parca te-ai mai obisnuit cu mines!
INDIVIDA
- Da, mi-esti simpatica.
FANTOMA
(se īnfurie, devine mai luminoasa, se aud
si se vad scurt-circuitari) - Simpatica, auzi... asta nu-i
un cuvānt potrivit pentru o fantoma, ma degradeaza!
INDIVIDA
- N-am avut intentia. Dimpotriva.
FANTOMA
(mai linistita) - Las-o balta! (Reia tonul lugubru.) Acum
asculta si fii cu luare-aminte la tot ce īti voi destainui.
INDIVIDA
- Sunt gata. Spuneai de Anglia, nus Am īnteles bines
FANTOMA
- Desigur. Coventry. Al doilea razboi. Hitler. Iar noi, ceilalti,
īncercam sa tinem piept tavalugului si, totodata, cautam sa
ne ducem viata mai departe, asa, onest, obisnuit, firesc, ca orice
om. Eram acasa, ma gāndeam la o carte pe care tocmai o citeam, stii
- de-atunci am uitat care - cānd... am murit īn bombardament.
INDIVIDA
(amuzata) - Eram acasa cānd am murit īn... ha, ha, ha.
FANTOMA
(aspru) - Nu-i de rās! Mereu te legi de exprimarea mea.
INDIVIDA
- Pardon!
FANTOMA
(bosumflata) - Ma rog. Pe scurt, bāntui prin lume pāna voi
īntelege ce se opune raului.
INDIVIDA
- Binele.
FANTOMA
- Asa pare la prima vedere. Cāteodata se opune "mai raul",
ca īn cazul nostru, sau "mai putin raul". Nu mi-a fost
dat sa vad binele īn nici una dintre vieti. Poate īn prima mai
credeam īn el, acum nu.
INDIVIDA
- Īnteleg. Coventry. Churchill, cred, daca mi-aduc bine aminte, cunostea
codurile germane de cāteva zile...
FANTOMA
(aprig) - Da. Stiau, sti-au, erau informati ca va fi bombardament.
INDIVIDA -
Da, īnsa n-am īnteles, nu prea se vorbeste despre asta, orasul
totusi a fost distrus, īn īntregime.
FANTOMA
- Da. Distrus. Nici un anunt de evacuare, nici o prevenire, nimic.
Am fost victimele unei strategii politice. Pierzi o lupta si cāstigi
un razboi, asa o sa ne spuna la Judecata de apoi. Au sacrificat
un oras, īti dai seama, nu un cocos negru sau o pisica moarta,
nu pe Ifigenia ca Agamemnon! Suflarea unui oras.
INDIVIDA-
Politica īnghite si azi, ca un sarpe tānar, mii de oameni, ca pe
voi.
FANTOMA
- Īntocmai! Nu s-a schimbat mare lucru! Si-n virtutea carui drepts
A celui uman, dreptul la fericires Care fericires Īn virtutea celui
juridics Religioss Nu, īn virtutea binelui. Si te-ntreb care, al cui
bines Al binelui conjunctural care e de fiecare data un raus! Mai
mare sau mai mic.
INDIVIDA
- Si-atuncis
FANTOMA
- Si-atunci, uite-ma bāntuind prin timp si lume, desprinsa de cei
pe care-i iubeam, īncercānd sa-nteleg care-i pretul omenescului.
Te voi ajuta, esti īntr-un moment īn care ai nevoie, o fac pentru
ca īmi placi.
INDIVIDA
(mirata) - Sa m-ajuti! De-asta ai venits
FANTOMA
- Da.
INDIVIDA
- Sa m-ajuti la ces Nu trebuie, ma descurc singura.
FANTOMA
- Lumea s-a spulberat, se spulbera īnca. Praful si gunoiul plutesc
nefiresc īn aer. E o ciudata si primejdioasa departare de frumos,
de iubire, prapastia-i adānca si poti cadea īn ea.
INDIVIDA
- Iar vorbesti metaforic.
FANTOMA
(dezlantuindu-se cu placere) - Rusine, vai! Tu, omule, fii tare...
INDIVIDA
- De ce faci asas
FANTOMA
- Cums
INDIVIDA
- Luminezi pulsatoriu si clantani din dinti.
FANTOMA
- Am bāntuit o vreme īntr-un castel din Scotia si m-am distrat ani
buni cu efectele astea. Renunt greu la ce-mi place.
INDIVIDA
- Bine. Si despre ce e vorbas
FANTOMA
- Despre tine.
|
