 |
 |
||||||||||||
 |
 |
 |
 |
 |
|
||||||||
 |
 |
 |
 |
 |
|
||||||||
 |
 |
 |
 |
|
|||||||||
 |
 |
|
|||||||||||
 |
 |
 |
|
||||||||||
Mai jos aveti prezentat un fragment din textul piesei. Pentru a obtine textul integral, vizitati pagina de contact a acestui site:
DESCRIERE E… este piesa care da si titlul volumului pe care îl formeaza împreuna cu Triunghiul Bermudelor, un titlu care poarta doua semnificatii distincte: prima tine de numele personajelor centrale din piesa E…, si anume Elvira, Eva, si Elias, iar a doua te duce cu gândul la ,,E-uri” ca înlocuitori, E-urile vesnic prezente în orice produs alimentar, E-urile ca fundament al industriei de consum. Concret, piesa urmareste relatiile din cadrul triunghiului compus de cele doua surori, Eva si Elvira, împreuna cu fostul sot al Elvirei, Elias. Eva este o faimoasa solista de opera si sora vitrega, mai mica, a Elvirei. Elvira tocmai se întoarce acasa dupa o internare într-un spital de boli psihice, un sanatoriu în care a ajuns în urma faptului ca a batut în strada o cersetoare, pe care de-abia o ajutase, din furie ca acea femeie semana cu mama ei, moarta de un an, dar ,,murdarea în jur, murdarea imaginea mamei”. Elvira pare pe tot parcursul piesei o femeie în stare de soc: îsi întâlneste pentru prima data fiul pe care l-a abandonat de mic si care îi face o vizita scurta, formala si lipsita de orice interes real, se hotaraste ca singura modalitate de a lua viata de la început este sa îsi schimbe sexul, este complet confuza în relatia cu Elias, care încearca sa o ajute, iar pe Eva pare ca o invidiaza din ce în ce mai mult, ajungând aproape de ura fata de sora cu zece ani mai tânara, ,,zece ani pe care i-a furat de la ea”. Pâna la finalul piesei instabilitatea psihica a Elvirei evolueaza în ritm rapid, culminând cu scenele de o cruzime pasiva, dar cutremuratoare, dintre ea si Eva: Eva cade de pe o scara, fracturându-si soldul, iar Elvira actioneaza într-un mod total aberant, transformându-se într-un amestec straniu si alarmant de calau si victima. ,,E..” este o piesa dura, fara happy-end-uri confortabile, care vorbeste despre un tragism cât se poate de concret si demitizat, despre raul ireparabil produs de indiferenta, rani vechi si netratate la timpul potrivit, alienare, neîmplinire, pe scurt, despre pericolul latent aflat în stridenta tuturor acelora care deodata ,,cânta prea tare si prea sus”. inapoi la volumul E... |
|
||||||||||||
 |
|
||||||||||||
 |
|
||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||
