Comisia
de audiere este asezata în fata unei mese imense
într-o încapere monumentala, aseptica, prea mare pentru numarul
de oameni aflati acolo. Cei doi membri,
în costume contemporane, cu figurile colorate
în verde, mov sau albastru, asteapta
raspunsurile Liei, aflata în partea opusa
lor. Pe masa sunt multe dosare, unele voluminoase, cu coperti colorate.
LIA
– Va semnalez o anomalie: atacul descris ca o ceata albicioasa
s-a transformat a doua zi în granule negre. Inexplicabil. A devenit
ceva ca o funingine. Sau chiar funingine. Fara sursa. Fara foc!
Cei doi
membri ai Comisiei de Audiere tac îndelung, apoi poarta
în soapta o discutie între ei ca
si cum Lia nu ar fi de fata. Deslusim cuvinte ca
“manuscris”, “dolari, euro, fotografiere, statul român, patrimoniu”,
fara a le putea da vreun sens, Liei
îi este din ce în ce mai cald.
UN MEMBRU AL COMISIEI
(într-un târziu) – S-a permis fotografierea “Codex”-ului
pe teritoriu strain?
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Asta e!
LIA – Asta
e ce? În ce sens?
Din nou
tacere. Privire îndelunga înspre Lia, care devine din ce
în ce mai nelinistita. Cei doi încep sa
rasfoiasca un dosar voluminos.
LIA – Pot
sa mai spun ceva?
Cei doi nu-I acorda
atentie.
LIA – Pun
pariu ca pot. (Se aseaza si
începe sa vorbeasca degajat ca si cum s-ar fi aflat
într-un cerc de prieteni.) Pe vremuri, un cleric numit Pierre,
asta-i o poveste pe care am aflat-o în Germania, La Lorsch, a sustinut
ca…
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Cleric? Un cleric pe nume Pierre?
LIA – Da.
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Ce cleric Pierre În Germania?
LIA – E
o poveste, o legenda de pe vremea imperiului carolingian.
UN MEMBRU AL COMISIEI
– Si ce relevanta are în situatia data?
ALT MEMBRU AL
COMISIEI (amuzat) – Neamtul Pierre!
LIA (încearca
sa explice) – Carol cel Mare cucerise…, avea… Granitele
imperiului carolingian…
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Lasa istoria si istoriile, domnisoara, ca albim
toti aici. Lasa-l pe Carol cel Mare si coboara la noi, cei mici!
UN MEMBRU AL COMISIEI
(surâzând, celuilalt) – Sunt curios ce voia Pierre asta!
(Catre ea.) Spune, domnisoara!
LIA – Doamna!
UN MEMBRU AL COMISIEI
– Pardon! Doamna! Ce voia el? Popa asta… Pierre…
LIA – Sustinea
ca stie un loc la Ierusalim unde ar fi fost îngropata sulita cu
care fusese strapuns Isus.
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – I-auzi! Stia el… asa… din vazduh!
LIA – Stia
de la Sfântul Andrei.
UN MEMBRU AL COMISIEI
(amuzat) – Aha! Aha! Sursa de încredere…
LIA (îsi
da drumul) – Pentru a vedea daca Pierre a spus adevarul, l-au
supus la proba focului, adica i-au ars picioarele. S-a socotit ca
a trecut proba focului cu bine, desi peste o saptamâna a murit.
(Cei doi tâtâie din buze.) Adica se dovedise ca sulita era
autentica.
UN MEMBRU AL COMISIEI
– Adânca vorba! Dar domnis…, pardon, doamna, n-avem noi timp
pentru altele mai importante si avem timp pentru pilde?! Ce vrei, de
fapt, dumneata sa spui cu asta?
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Voltaire mai lipsea
de aici! (Sopteste.)
La ce ora e meciul?
LIA – Cum
vreti dumneavoastra sa aflati adevarul? Din ce spun eu (si
le arata cel mai voluminos dosar) sau din rapoartele facute de
altii? Ce fel de dovezi, ce probe mai cautati?
UN MEMBRU AL COMISIEI
(strânge dosarele subtiri) – Aici sunt opiniile unor specialisti
(le pune deoparte), iar dumneavoastra ati semnat.
LIA – Mi-am
semnat doar raportul meu.
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Sa revenim la subiect. Ati permis fotografie…
LIA – Desigur.
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Desigur ce?
LIA – Manuscrisul
pe care l-am însotit în Germania a fost expus – subliniez, expus
– la Lorsch. Au fost emisiuni televizate, au aparut în ziare articole
însotite de fotografii. A fost un eveniment foarte mediatizat.
UN MEMBRU AL COMISIEI
– Tocmai!
ALT MEMBRU AL
COMISIEI (celuilalt) – Asta înseamna ca partea germana
are motiv sa nu plateasca asigurarile în cazul deteriorarii.
UN MEMBRU AL COMISIEI
– Avem o echipa de specialisti.
LIA – La
plecarea din tara, ai nostri, cei din Comisia de patrimoniu, au avut
dificultati în stabilirea unei valori.
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – De ce? Din ce motiv au avut ei… dificultati?
UN MEMBRU AL COMISIEI
– Dificultati?!
LIA – Erau
numismati. Studiau monede, nu manuscrise vechi.
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Nu toti. Doar doamna de la Cluj. E o savanta celebra.
LIA – Da.
Ceilalti erau specialisti în domeniul “rochiilor” reginei Maria!
Echipa germana a landului Hessen, de unde este originar “Codexul”,
a stabilit o prima de asigurare mai mare decât a noastra. 31.000
de dolari, fata de 25.000. Noi nu avem ceea ce s-ar numi specialisti
în manuscris vechi…
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Gresiti! Domnisoara, pardon, doamna! Desi ignoranta
face casa buna cu aroganta, totusi aceste “calitati” nu scuza
incompetenta dumitale. Dosarul a devenit de trei ori mai voluminos
decât la plecare! Din ce cauza crezi?
UN MEMBRU AL COMISIEI
– Dumneata vii aici cu povesti de adormit copiii, cu pilde! Moralizatoare!
Astea socoti dumneata ca pot fi argumente? O sa te coste lucrul asta!
O sa te coste!
LIA (timid)
– Am la mine cartea de atributiuni a Comisiei.
UN MEMBRU AL COMISIEI
– I-auzi!
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Si? Ce-i cu asta?
LIA – Nu
intra în competenta Comisiei sa judece persoane.
ALT MEMBRU AL
COMISIEI – Începe!
UN MEMBRU AL COMISIEI
– Poftim?
ALT MEMBRU AL
COMISIEI (celuilalt) - Meciul. Începe.
|
