|
Scena
înfatiseaza Camera de Treburi.
În spate este Sala de Audienta.
Camera de Treburi
este plina de femei care robotesc: treburi casnice; fac cumparaturi,
cozi, trag la masina (scurteaza, lungesc, micsoreaza
si maresc haine), se tund, se coafeaza-machiaza, tricoteaza, gatesc,
spala rufe, covoare, le tes, pun
rasaduri, au grija de puii cazuti din cuiburi; fac firimituri pentru
pasarele, strâng oase si mâncare pentru câini
si pisici, clocesc oua, strâng scaune, scutura
cuverturi; pregatesc pomeni.
Femeia cu picioare
groase (zâmbeste blajin si vorbeste resemnat, dar apasat)
- Transpir în cap, uite... (arata
palma uda), m-am balonat astazi pentru ca va ploua. Nici nu stiu
daca mâine am timp sa merg în Audienta. (se uita
în departare) Nu am putere, cu gândul fac atât de multe, dar,
concret (zâmbeste fericit), nu am putere. Uite... (arata
palma)
Femeia care strânge
scame (urla) - Taci!
Femeia care cloceste
- Într-o lume normala, pasarile n-ar parasi ouale. Studiile releva
faptul ca axa de migrare deviaza. Acum patru ani, societatea noastra
a strâns sapte sute douazeci si noua de oua, le-am sortat, le-am
clocit si-am obtinut paisprezece vrabii si... (face o grimasa
cu tenta stiintifica) oribil!... doua testoase! Atâtia ani,
în fiecare sezon... am cules, am clocit si echilibrul ecologic tot
schioapata! E deficitar! (Cu importanta.) De fiecare data
(coboara vocea) astept surpriza, va aparea dintr-un ou, ea...
marea necunoscuta biologica!
Femeia care strânge
scame (urla) - Taci!
Femeia cu picioare
groase - Necunoscuta biologica! Prostii! Auzi! Necunoscuta biologica!
(Cu mila.) Eu sunt aceea, draga, cu alergiile mele, coxartrozele;
îmi explica cineva de ce sunt atât de “meteorica”s Dependenta
de fiecare schimbare de presiunes! Am un organism dificil, dar rezistent,
însa (are din nou zâmbetul acela fericit) nu ma mai asculta.
As bea un ceai si ... nu mi-l pot face. Nu vreau, nu pot, nu mai pot
sa fac ceai. Nu vreau ceai când mi-e pofta de ceai, întotdeauna
vreau altceva si de-aia nu mai pot! M-am saturat!
Femeia cu sacose
(o persoana iute si saritoare) - Fetelor, nici ceai nu poti
cumpara astazi, are dreptate doamna! La colt e mai ieftin, la jumatate
de pret fata de cel de aici. Aceeasi calitate, dar la jumatate
de pret! Am luat patru. Nu se stie, sa fie! Daca ai mei vor ceai,
le dau fara sa ma zgârcesc! Nu ma zgârcesc niciodata! Eu traiesc
economic, stiu sa cumpar ieftin si mult! Doamna (arata
spre femeia cu picioare groase) e singura, are cheltuieli mici,
de ... o persoana, noi însa suntem multi si trebuie sa ma gândesc
la toti. Si toti au ceai o saptamâna, pe putin! Pe urma vedem
ce se mai ieftineste... si... ah! Ce obosita sunt, am niste bataturi!
Si ei tot nu-s multumiti, desi fara mine nici nu s-ar descurca.
Daca n-as fi eu, ei niciodata...
Femeia care strânge
scame (urla) - Taci!
Femeia cu sacose
- Atâta stii... sa tipi! Aaa, vai! Fetelor! În ce lume ne învârtim!
Nimeni nu-ti recunoaste nici un merit, nici o calitate! Bat drumurile
de dimineata pâna seara, nu ma mai încape nici un pantof si toata
lumea tipa! Nu e multumita! E enervata, ea... lumea! Ea este enervata
pentru ca eu gasesc la colt ceai ieftin, dar eu sunt disperata fetelor,
disperata... (plânge) daca... ah... nici nu ma pot gândi...
daca... nici nu pot vorbi despre asta... daca... (plânge
în hohote)
Femeia care cloceste
(doctoral) - Daca ces E bine sa te descarci! Matale n-ai nevoie
de alte probleme draguta, spune ce ai pe suflet, plângi daca vrei,
dar explica-ti de ce.
Femeia cu sacose
(smiorcait) - De ces De ces... ah... de ce, ces
Femeia care cloceste
- De ce-ul. Da, cauza nefericirii matale trebuie s-o exprimi. Doar asa
te poti descarca. Simpla recunoastere a unui “de ce” deschide
mai multe posibilitati de evadare din el. Doar asa te poti descarca.
De ces Spuneai (se uita la
Femeia cu sacose profesoral, asteptând raspunsul)
daca... (face o pauza asteptând)... daca ces
Femeia cu sacose
(îngrozita, vorbeste conspirativ) - Daca... daca (repede,
în soapta) la alt colt este ceai si mai ieftins La alt colt!
Daca este, eu ce ma facs!
Fata care face
prajituri (A ascultat pâna
acum, parând atenta la ceea ce se spune. Migaleste aluat, lucreaza
curat, ca într-un laborator, e meticuloasa, se exprima
si se misca elegant. Gesticuleaza
mult cu mâinile, ale caror degete au unghii lungi, rosii, impecabile.
Poarta masca asemeni unui medic în operatie.) - “Cuibul de
viespi” nu iese oricui, oricând. Este total speciala - specialitatea!
Chiar atunci când pun totul cum trebuie - si pun! - si am toate cantitatile
exact masurate - si am! - starea mea psihica influenteaza gustul
prajiturii. De exemplu, la coacere, timpul nu curge la fel daca eu
îmi recit în minte “Corbul” lui Poe sau “Mesterul Manole”.
Pe “Manole” îmi ies cozonacii: pufosi, galbeni, untosi. Viespile
nu! (meditativ) N-am citit destul. (explica) Am retete
deja verificate. De exemplu, nu gresesc gogosile. La pasajul cu pupaza
lui Creanga, aluatul e dospit, iar alfabetul chirilic îmi foloseste
la masurarea timpului de prajire. Totusi, trebuie sa mai încerc
alte retete, sa reiau alfabetul elen, sa mai citesc, sa cântaresc,
sa masor.
Femeia cu picioare
groase (geme) - As mânca ceva dulce, dar nu pot! N-are
cine! Cine cumparas Cine caras Cine se încalzeste la aragazs Mie
aburii îmi fac rau, mâna dreapta nici n-o mai simt, nu vreau ceva
dulce, nu-mi trebuie, nu vreau sa vreau ceva dulce! Nu mai suport!
Femeia care strânge
scame (strânge scame) - Taci!
|