|
Ploua
torential. O curte mica. Hortensii roz lasa sa se vada prin usa
deschisa a casei, un hol ingust cu o scara cotita precum si usa deschisa
a unei bai luminate. Agatata sub scara , intr-o invelitoare bleumarin
se ghiceste o superba rochie de mireasa. Totul e curat, de bun gust,
proaspat redecorat, ai spune perfect pentru un cuplu de pitici. Tunete
si fulgere. De sus coboara doua picioare zvelte de fata:Ancuta. Intra
in baie si iese rapid cu doua prosoape. Striga spre mansarda:
Ancuta: Arunca-mi prosopul
ala mare cu delfini. E in raftul de jos din dreapta.
Asteapta.
Ancuta:
Nu l-ai gasit?!
Dragos (cu o voce
infundata raspunde de undeva de sus) Nu e aici!
Ancuta:
In dreapta!
Asteapta un timp apoi urca.
Ancuta:
Lasa, nu mai rascoli tu, deaba am facut ordine! Afara ploua cu galeata.
As vrea sa ne plimbam pe ploaie! (se opreste )Dragos! Dragos!
Lasa totul si vino jos!
Coboara repede si iese in
curte.
Dragos:
Nu l-am gasit. De fapt habar n-am care sertar are prosoapele. (se
opreste) Ce faci?
Ancuta:
Cand eram mica pe o ploaie ca asta ieseam si ma plimbam! Hai vino aici
cu mine! Dragos, e nemaipomenit!
Dragos: Racim!
Ancuta:
Nu se poate raci pe vremea astaa! (un tunet) Aaaaa! Stai cerule,
sa vorbesti cu mine! Ma marit. Maine ma marit! (alt tunet) Stiu
ca te bucuri, multumesc pentru urari! Sa ti-l prezint pe viitorul meu
sot: Dragos( intra si-l ia de mana) Cerule, asta e sotul meu,
omul in mainile caruia mi-am pus sufletul si soarta1
Dragos: (catre cer,
fara a se simti insa in largul lui) Hai, noroc, buddy!
Ancuta: In fata naturii
dezlantuite jur ca il iubesc pe Dragos! (catre el) Tu ma iubesti?
Dragos: Asta e o intrebare
care…
Ancuta: Da sau nu!
Dragos: (continua)…care
nu trebuie pusa pentru ca te iubesc dinainte de a ma naste, dinainte
de a te cunoaste, mi-era dor de tine dinainte de a fi.
Ancuta: Acum ar fi trebuit
sa tune. E o replica din ceva?
Dragos: Da. Din Cineva!
Autor: Eu! (inspre cer) L-am surprins si a incremenit.
Ancuta: Cine?
Dragos: Cerul. Sau Cel
de sus.
Pe cei doi se revarsa deodata
un torent de ploaie. Nordic.
Dragos: Gata! Mie mi-a
ajuns nunta asta cereasca! (o trage si pe Ancuta in casa) In
baie cu tine, un dus fierbinte, te usuci, eu fac un ceai si…taci!
Nu vreau ca maine sa am parte de o mireasa fonfaita care in loc de”
da” guita si stranuta. Sst! Nici o vorba! La dus.
O impinge in baie, apoi
urca. Se aude un foehn, apa de la dus, ploaia. In fata casei opreste
o masina. Ancuta iese din baie.
Ancuta: (urcand scarile
in fuga)A venit! Canapeaua! Dragos! A venit!
In fata
portii o silueta cu un imens buchet de flori si o cutie de pizza, incearca
sa sune. Nu se aude nimic.
Antrenorul: Nu-I nimeni
acasa, ce mama ma’sii?! Fir-ar a dracului de treaba sa fie! Si le-am
spus ca soneria asta nu e bine montata! (suna, apoi bate) Nu-I
nimeni acasa? Poftim, usa de la casa deschisa si ei nicaieri! Dragos?
Dragos!
Dragos: (de sus)
Imediat! Cine e?
Antrenorul:Eu, cine
sa fie. Corect! Eu! Fir-as al naibii sa fiu!
Dragos: (catre mansarda)
Nu e canapeaua! E tata! (coboara) De ce nu suni? Era descuiat.
Antrenorul: Am apasat
soneria asta ca un maniac, lua-o-ar toti dracii! E stricata.
Dragos: Cum sa fie stricata?!
Abia am montat-o.
Ancuta : (de sus)
Au venit?
Antrenorul: Eu sunt
fetito! Doar eu. A venit furnica cu papica. Si flori pentru o viitoare
nora!
Ancuta: (coboara)
Multumesc, tata socrule ! Ce flori frumoase! Le pun in vaza aia mare
din dormitor.
Dragos: Mor de foame!
(se uita catre Ancuta care dispare sus cu florile, apoi se intoarce
spre taica-su si-i spune incet) Te rog, fii si tu atent cum vorbesti
ca nu esti la sala cu halterofilii tai.
Antrenorul: Las’ ca
nu se topeste ea din atata lucru! Ia da si tu cu mopul ala pe jos, curge
apa de pe mine ca de pe un caine vagabond. (priveste in jur)
Corect! Imi place cum a iesit! Ce faci, baiete? Infuleci singur?
Dragos: E tare buna!
Frige!
Antrenorul: Stai, Dragos,
nu suntem in gara baiatule! Asa te-au invatat aia la Viena sa mananci,
pe scari?! Fac si eu un dus si ne asezam ca oamenii la masa. Corest?
Cat e ceasul?
Dragos: (cu gura
plina) Cinci.
Antrenorul: Deja? Si
canapeaua?
Dragos: Am dat telefon
la magazin si mi-au spus sa asteptam linistiti ca transportul va ajunge
astazi. Au multe adrese.
Ancuta: (de sus)
Toata tara se insoara apoi isi cumpara canapea extensibila!
Antrenorul: Cum e?
Dragos: Iute, calda,
cu ardei.
Antrenorul: Canapeaua?
Hapleo! Cum e canapeaua am intrebat! striga
Ancuta, pana sa creasca baiatul asta mi-a mancat urechile. Eu unul
sunt obisnuit cu sportivii, cu halterofilii, baietii nu se incurca la
masa, dar fiul asta al meu aici de fata, este Gargantua si Pantagruel
la un loc. Ti-o spun inainte de nunta ca sa nu spui ca nu stii pe cine
iei. E paguba la casa omului! Cum e canapeaua? Ce culoare are? Spune-mi
tu fetito ca baiatul asta al meu cand mananca n-aude, n-a vede, na…greul
pamantului! Cum este?
Ancuta: Alba. Cu doua
locuri. Extensibila. Piele ecologica. Se potriveste perfect cu masa
de gradina si fotoliul din dreapta.
Antrenorul: Pe aia vreti
voi sa dorm la noapte?
Dragos: Si ori de cate
ori tu sau tatal Ancutei veniti in Bucuresti.
Antrenorul: Sper ca
nu apare si el tot in noaptea asta?
Ancuta: Ajunge maine
pe la pranz. Direct la primarie. Mi-a telefonat ca a avut o urgenta
si ia vagonul de dormit. Nu te va deranja.
Antrenorul: Boier! Dar
si eu tot boier la noapte. Singur pe canapeaua noua, cumparata cu banii
castigati de fi-miu la Viena…Corect! Am trait s-o vad si p-asta! Oricum
n-ar fi fost prima noapte in care as fi dormit cu un barbat in pat…Dar
nu sunt “dependent”, ba dimpotriva! Corect?
Ancuta: Mergem sus.
Antrenorul: Ati castigat
ceva spatiu aici, imi place cum arata holul. Ati pus calculatorul sub
scara?
Dragos: N-am mai avut
bani sa luam un monitor nou.
Antrenorul: (zambeste
si schimba vorba) Da-mi ceva sa pun pe mine. Am costumul in masina.
Vreau sa fac un dus.
Dragos: Aici n-am decat
puloverele de iarna, ti-l dau pe ala alb, o sa-ti vina ca o rochie.
(urca)
Antrenorul Crezi ca
daca ai crescut cat o prajina poti sa-ti imbraci tatal ca pe o paparuda?
Lasa, imi da Ancuta ceva.
Ancuta: Urcati voi si
tu, Dragos cauta prosopul mare cu delfini in sertarul din…
Dragos: Dreapta, stiu!
Tata, la noi totul e pe dreapta. Tata ;a dreapta. Tata trage pe dreapta.
Ancuta
ramane singura si ia mopul, sterge gresia cu vadita incantare, mangaie
rochia de mireasa, desface fermuarul, o priveste, apoi iese in prag.
Ancuta: E frumos! Frumos!
E cea mai frumoasa zi din viata mea!
Dragos apare in spatele
ei.
Dragos: As zice ca maine
va fi si mai si. Iubita mea, vreau sa disutam ceva.
Ancuta: Acum?
Dragos: Aici si acum.
Ancuta: Spune.
Dragos: Plecam in Canada.Peste
un an doi. Pentru noi.
Ancuta: Am mai vorbit
despre asta. De ce vrei sa plecam? Cand?!
Dragos: Nu stiu. Candva.
Amandoi.Sigur ca am mai vorbit dar cred ca nu destul de serios.
Ancuta:
Ba da!
Dragos:
Am stat doua saptamani pe picioroange la Viena ca sa sensibilizez Europa
cu privire la Romania. Am castigat atatia bani pentru cat pentru o canapea
si o valiza Samsonite!
Ancuta: Roz! Valiza
roz! Imi place foarte mult. Vad viata in roz!
|
