 |
 |
|||||||||||
 |
 |
 |
 |
 |
|
|||||||
 |
 |
 |
 |
 |
|
|||||||
 |
 |
 |
 |
|
||||||||
 |
 |
|
||||||||||
 |
 |
 |
|
|||||||||
DESCRIERE Piesa Asta seara nu moare nimeni este prima piesa din cadrul volumului ,,Ferma de struti”, care a câstigat premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie, în anul 2003. Ambele piese care alcatuiesc acest volum sunt axate pe lumea teatrului, privita atât dinauntrul ei, cât si din perspectiva spectatorului, ceea ce, implicit, le face extrem de interesante deopotriva pentru oamenii de teatru si pentru publicul larg. În Asta seara nu moare nimeni este vorba de un spectacol care deviaza complet de la fagasul normal, cu o sala hiper-activa si actori care renunta sa mai faca fata interventiilor spectatorilor, si care pâna la final ajunge într-un punct în care cu siguranta nu mai ajunsese la nici o alta reprezentatie; publicul devine parte integranta din spectacol, iar actorii fac un pas în spate, lasând si chiar îndemnând ,,civilii” sa ocupe un loc pe scena si sa devina pentru o seara ceea ce poate ca visasera pe ascuns o viata-ntreaga. Scena se transforma într-un loc de confesiuni, descoperiri personale, împliniri, dar si de conflicte în ,,tabara” spectatorilor si în cea a actorilor. Întrega piesa este structurata pe cupluri, scenele de teatru în teatru avându-i protagonisi pe El si Ea, Tânara si Tânarul, si fermecatorul Bariton si Amfitrioana, iar celelalte concentându-se în jurul personajelor Spectatorul- un om simplu, timid, dar cu nebanuita vocatie de predicator, Domnul Elegant-un barbat rafinat, ,,obisnuit sa plateasca pentru ceva deosebit” -, Spectatoarea- o femeie care intervine constant în piesa care se joaca în virtutea faptului ca a cumparat bilet si deci are dreptul sa fie acolo-, si, în sfârsit, Doamna în rosu, acompaniata de o Alta doamna în rosu, personaje închipuite de scriitoare cu foarte mult umor ca doua femei avide de senzational si ,,îmbibate” de retete telenovelistice. Cu aceste ,,componente” spectacolul se dovedeste imposibil de jucat, în ciuda eforturilor repetate si aproape comice ale interpretilor de a continua în mod profesionist, într-un final ajungând ca si actorii sa renunte, pe rând, la bancurile ,,colegiale” facute unul altuia, la mastile personajelor pe care le jucau, la încercarile disperate de a redresa situatia, la obligo-urile scriiturii, acceptând coordonatele noi ale unei seri unice de comuniune cu publicul: ,,M-am hotarât sa nu mai mor. Nu în seara asta...Asta seara nu moare nimeni”. inapoi la volumul Ferma de struti |
|
|||||||||||
 |
|
|||||||||||
 |
|
|||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
