Biografie Povestiri
Teatru Evenimente
Romane Contact

Alarma


PERSONAJELE: (4F, 3B)

&bull Dr. Popescu
&bull Doamna
&bull Tatal Doamnei
&bull Asistenta
&bull Sora
&bull Infirmiera
&bull Directorul
&bull Pacientul tacut
&bull Pacientul cu cipilica
&bull Pacientul vorbaret
&bull Bioterapeutul
&bull Femeia disperata
&bull tineri olandezi
&bull genisti
&bull alti pacienti si cadre medicale

Mai jos aveti prezentat un fragment din textul piesei. Pentru a obtine textul integral, vizitati pagina de contact a acestui site:

[...]

Din ultimul salon în care intrase iese domnul rotofei si se îndreapta agale spre locul de fumat.

DOMNUL ROTOFEI - Aveti cumva o tigara. Sunt cam emotionat.

I se ofera una, în tacere. O aprinde.

DOMNUL ROTOFEI - Eu sunt bioterapeut. Fumatul induce toxine-n corp si blocheaza energiile.

PACIENTUL CU CIPILICA - Si-atunci de ce fumati?

BIOTERAPEUTUL - Nevasta-mea si-a pierdut mama.

PACIENTUL VORBARET - Condoleante.

BIOTERAPEUTUL - Nu, ca n-a murit. Nu mai e.

PACIENTUL CU CIPILICA - Cum adica?

BIOTERAPEUTUL - Asa. Simplu. Nu e. A disparut din spital si n-am mai gasit-o.

PACIENTUL VORBARET - Dar politia?

BIOTERAPEUTUL - Nici ea n-a gasit-o. Controlam. Peste tot. Eu verific ce acte sunt aici, cine-a vazut-o. E greu. De la biroul de internari pâna-n salon, s-a pierdut. Asta e. Sunt agitat.

PACIENTUL CU CIPILICA - Ce minune, dom'le!

BIOTERAPEUTUL - Asta nu e minune, e... e..., stiu eu..., habar n-am cum sa-i mai zic!

PACIENTUL CU CIPILICA - Ziceai ca esti... din aia cu energiile, cu vindecarile.

BIOTERAPEUTUL - Da.

PACIENTUL VORBARET - Explica-ne si noua. Ai puteri... tamaduitoare?

BIOTERAPEUTUL - Când sunt concentrat si purificat am rezultate bune. Aplic terapie complementara. Am cabinet.

PACIENTUL CU CIPILICA (îsi mai aprinde o tigara) - Si cum e, domnule, cu bioenergia asta? Spune-ne si noua câte ceva.

BIOTERAPEUTUL (modest) - Cum sa va explic eu dumneavoastra! Da. Am gasit! (Face o mica pauza si reia.) Câti bucuresteni au acelasi numar de fire de par pe cap?

PACIENTUL VORBARET (dupa o clipa de uimire) - Ha, ha, ha, de unde sa stiu eu!

BIOTERAPEUTUL - E simplu. Raspunsul demonstreaza o conventie, ceva deja acceptat.

PACIENTUL CU CIPILICA - Si ce este acceptat?

BIOTERAPEUTUL - Se stie ca numarul firelor variaza la om de la zero la doua sute de mii. Acest lucru e acceptat! Numarul bucurestenilor e cam de trei milioane. Si aceasta informatie este acceptata. Rezulta ca cincisprezece bucuresteni au acelasi numar de fire de par pe cap.

PACIENTUL CU CIPILICA - Formidabil!

PACIENTUL VORBARET - Nemaipomenit, domnule!

PACIENTUL TACUT - Si ce daca?

BIOTERAPEUTUL - Poftim?

PACIENTUL TACUT - La ce bun?

BIOTERAPEUTUL - Detectez dinspre zona în care va aflati o descarcare de energie negativa.

PACIENTUL TACUT - Exact. Negativa. Nu înteleg. Ce demonstreaza calculul dumitale?

BIOTERAPEUTUL - Informatia trebuie sa circule. Par neimportante componentele calculului meu, însa rezultatul îmi ofera cincisprezece valori identice ale câmpului electric si magnetic, numai în capitala.

PACIENTUL TACUT - Calculul are legatura cu chelia?

Ceilalti râd.

BIOTERAPEUTUL - Nu e de râs! Chelia ar fi un avantaj al schimburilor energetice daca n-ar induce dupa sine complexele. Care însa se pot trata.

PACIENTUL TACUT - La ce bun!

BIOTERAPEUTUL (cu rabdare) - Sunt trei zone energetice. Comanda este cea centrala. Pestele de la cap... Stiti proverbul?!

PACIENTUL CU CIPILICA - Nu înteleg deloc.

PACIENTUL VORBARET - Adica vrea sa intre în cutiuta de comanda. (Se ciocaneste la frunte.) Aici. Nu-i periculos?

BIOTERAPEUTUL - Cu ajutorul lui Dumnezeu, nu. Trebuie sa crezi, si totul va fi bine. Eu practic medicina emotionala, si când ma concentrez aplic o strategie fulger, aparent inexplicabila, iar energia pe care-o adun din univers se revarsa benefic în triunghiul de energie al subiectului. Se vindeca întotdeauna cu propriile lui forte. Eu doar îl conving ca poate.

PACIENTUL TACUT - Cum?

BIOTERAPEUTUL - Pe loc.

PACIENTUL TACUT - Arata.



DESCRIERE

Alarma este si ea una dintre piesele Olgai Delia Mateescu care s-au jucat deja, în acest caz fiind vorba de Teatrul National din Iasi, unde a avut premiera în octombrie 1998, în regia Silviei Ionescu. Este un gen de scriitura surprinzator de diferit fata de ,,Trilogia înselarii”, de exemplu, pentru ca ,,ataca” într-un stil foarte transant, cu precizia bisturiului unui chirurg; Alarma are loc într-un spital, într-o lume de bolnavi frumosi, mult mai ,,sanatosi” decât oamenii care îi trateaza. Dintre acestia, singura exceptie o face Profesorul, chirurgul-sef, un personaj încarcat de raceala si uneori chiar cinismul tipice meseriei, dar care îsi asuma, cu pretul propriei fericiri, rolul ingrat de înger al cazurilor pierdute. Piesa aduce în prim-plan doua grupuri de personaje- pe de-o parte Doamna, Tatal si Profesorul, pe de alta parte Sora, Infirmiera si Bioterapeutul- ca doua tipuri de salvatori, de ,,credinciosi”, oricare ar fi credinta lor( familia, medicina, arta): cei autentici si cei farisei si periculosi, cei care nu au nevoie de un brevet de erou si cei care-l cumpara.

Ca multe dintre piesele Olgai Delia Mateescu, Alarma este de fapt un semnal de alarma, o privire asupra unei lumi pe care pentru a o acuza nu este nevoie de altceva decât sa o arati, o lume care nu are nici o legatura cu fictiunea si din care ,,scapa cine poate”. Concret, aceasta piesa urmareste viata si tipologiile care apar în cadrul unui spital, în fiecare rezerva în parte. Apare un sinucigas caruia nu îi reuseste niciodata intentia, si este constant salvat aproape împotriva vointei lui, apare o mare actrita de teatru care a suferit un accident, iar viata ei, dupa perioada petrecuta în spital, i se schimba drastic, nu mai apare o mama disparuta în mod misterios pe drumul de la biroul de internari pîna la salon, apare un ,,cumnat” al nu se stie cui, afacerist plin de bani, care vrea sa ,,salveze” România, apare un ,,vindecator” impostor, care se insinueaza între bolnavi ca sa ,,adulmece nenorocirile altora” si sa profite cât de mult posibil, si apare o sora medicala santajista. Rezultatul? Un cadavru declarat astfel fara a se sti daca omul era cu adevarat mort, vindecari miraculoase si o imprevizibila poveste de dragoste. O piesa cruda si perfect realista, dar cu tuse foarte luminoase, despre sansa ca drept neglijat, dar si ca un cadou neasteptat.

inapoi la volumul Urme